itibiti

Continuarea acestui articol. 

Sebi s-a trezit la timp pentru a fi mângâiat de primele raze ale soarelui (e o glumă recurentă😃) și acestea i-au inspirat următoarele gânduri.

Varianta Sebi

Călătoria spre Cindrel a fost cumva neașteptată din mai multe puncte de vedere. Nu știu de voi, dar poate că nu e chiar înțelept să te apuci de căutat cazare cu 3 zile înainte să pleci undeva. Am avut surprinderea de a afla că în același weekend, pe lângă "Cindrel în alergare", mai avea loc în Păltiniș și o cursă din triada MTB și chiar "Raliul Sibiului". Așa că pentru oricine citește asta și își planifică din timp o excursie, verificați și dacă în perioada respectivă mai sunt alte evenimente importante, în caz că vreți să sunați după cazare abia cu 3 zile înainte de plecare:).

A fost neașteptată și pentru că nici într-un milion de ani nu m-aș fi așteptat joi dimineața, atunci când mi-am început ziua mângâiat de o rază de soare (specială pentru că nu era de pe munte, era prima rază de soare ce avea sa pornească iadul din București). Nu mă gândeam că o sa stau până după miezu' nopții la cabana Cânaia cu o bere (n.r. una??!!) și foc de tabără. (Vă mai zice/v-a mai zis Cip de raza de soare și de Doru că doar e o poveste despre mers până la Cânaia). Neașteptat de frumos și drumul și vremea și tot (mergeți și voi, și vedeți).

Lăsând la o parte toate cele bune și cele rele (dacă vreți mai puține rele, luați Repellent pentru țânțari), în dimineața aia când stăteam în fața refugiului așteptând să se trezească toate prințesele, mă gândeam la o poveste. Povestea lui Pas-Șchiopătat și a celor 4

La 9 dimineața am pornit la drum cu entuziasm și cu o mică durere de cap. Urcarea este continuă, 281 m diferență de nivel, dar nimic expus sau dificil.

Bâlea Lac în liniștea dimineții 

 Indicator

 Mostră de potecă

Indicatoare în Șaua Caprei

În șa am întâlnit o mică problemă...pe indicatorul vechi marcajul pentru Vânătarea lui Buteanu era cruce albastră, iar pe cel nou triunghi albastru. Nu aveam semnal la telefon, nici hartă la noi și așa cum am spus, eu nu mă interesasem înainte. Alți oameni, ciuciu. Iar partea cu adevărat frustrantă era că NU VEDEAM MARCAJE, nici cruce albastră, nici triunghi albastru. După ce ne-am învârtit minute în șir ca niște lei în cușcă, am pornit spre stânga, direcția arătată de indicatoare. 

Am înaintat pe ceva ce semăna cu o potecă cam 20 de minute, și la un moment dat am văzut o cruce albastră extrem-extrem de ștearsă. Eu eram deja nervoasă și panicată în acel moment. Nu puteam să înțeleg cum pe un traseu ultra umblat nu există marcaje...mi se părea că nu suntem unde trebuie. Cu riscul de a rata ținta, am hotărât să ne întoarcem. Ajunși înapoi în Șa, am sunat la Salvamont să întrebăm ce și cum. Ni s-a spus că marcajul este triunghi albastru și că pornește din șaua Caprei. Nu o să înțeleg niciodată ce s-a întâmplat acolo, pot doar să mă consolez cu gândul că nu era atunci momentul să ajung pe Vânătarea lui Buteanu...cine știe ce-mi rezervă viitorul.

De pe poteca fără marcaje

Șaua Caprei--Vf. Iezerul Caprei (10 min, bandă roșie)

Foarte debusolați, am început să urcăm în dreapta, către un vârfuleț pe care se vedea fluturând steagul României. Am ajuns repede în vârf și ne-a fost clar că suntem pe Iezerul Caprei. Experiența neplăcută a fost îndulcită de peisaje, amintiri, soare, bucuria de a vedea 6 coloși de peste 2500m ai Făgărașului la un loc. Te uitai într-o parte: Vânătarea lui Buteanu, Viștea și Moldoveanu. În cealaltă, Lespezi, Cornul Călțunului și Negoiu.